Drama și morala

Proteste, drame și reacții la politica guvernului român sunt cele care se întâmplă mereu mai des, chiar și în ajun de Crăciun. Adrian Sobaru s-a aruncat în gol și iată că a reușit să atragă atenția politicienilor mai mult decât toate declarațiile inutile pe care le urmărim zilnic pe ecranele televizoarelor.
Să vedem dacă, mai departe de o atitudine superficială, politicienii sunt capabili să înțeleagă ce se întîmplă în jurul lor, ce se întâmplă în Romania de azi și mai laes, dacă sunt capabili să facă ceva pentru popor. Altceva decât până acum. Sincer mă îndoiesc și de buna lor credința și de bunele intenții și mai ales de capacitatea lor de a gândi.
Drama lui Adrian Sobaru este percepută în special de către străini. Reactiile englezilor nu se limitează la gestul disperat ci și la faptul că se poate întampla și la ei o asemenea dramă. Asta nu pentru că la noi nu înțelege nimeni, ci pentru că sentimentul neputinței ne-a acaparat, pe bună dreptate. Trecerea în derizoriu a unor probleme de maximă importanță pentru popor nu se poate întîmpla decât datorită atitudinii subversiv-zeflemiste ale lui Băsescu și a acoliților lui. Gașcă, haită, adunătură, șleahtă, acestea sunt cuvintele care ne vin în minte atunci când vine vorba despre guvernanții noștri.
Udrea declară că nu vrea politizarea acestui incident. Cum să nu-l politizăm, când protestul lui Adrian Sobaru este îndreptat clar împotriva guvernului ? Ar însemna să nu ținem cont de el, să ne facem că "afară plouă", să nu fim alături de Adrian Sobaru în protestul lui, ar însemna că nu ne interesează ce se întâmplă în jurul nostru, că ne este indiferent. Nu. Nu avem de gand să-l lasăm singur pe Adrian Sobaru. Suntem lângă el și familia sa. Asta trebuie să facem fără să ezităm. Iar protestul acesta e politic. Problemele sociale pe care le au astazi românii sunt datorate politicii deșănțate practicate de guvernul României. Problemele lui Adrian Sobaru sunt problemele noastre, ale tuturor românilor, sunt problemele României.
Negarea insistentă a realităților cotidiene, a disperării populației nu are cum să rezolve nimic. Oare cât de limitate trebuie să le fie resursele intelectuale ? Atât de limitate încât nu pot înțelege că nu poate merge la nesfârșit. Atunci când oamenii nu mai au cum să-și crească copiii, nu mai au cum să-și ajute familia, nu mai au ce pierde, iar când nu mai au ce pierde e grav, situația scapă de sub control. În asemenea momente, indiferent cât de versat ai fi ca politician sau securist, nu prea poți să mai controlezi mare lucru. Și când nu mai poți controla ceva, poți încerca să manipulezi opinia fabricând alte subiecte fierbinți. De data asta vreau să văd cum ne mai pot păcăli. Sincer, mi-e teamă că vor reuși. Poporul e hămesit și orice om normal va prefera să-și câștige siguranța zilei de mâine, decât să mai asculte delcarațiile inutile ale președintelui, dar realitatea mă contrazice, din nefericire. În toată această situație, cea mai importantă parte e morala. Sper să ne-o însușim, noi nu ei. Bănuiesc că de la guvernanți nu mai așteaptă nimeni, nimic bun.
Crăciun fericit !

Fuge Europa de noi, sau viceversa ?

Cristian Tudor Popescu a scris de curând un editorial foarte actual și relevant "Mogulii Sarkozy şi Merkel", exact ce trebuia pentru a-i închide gura lui Băsescu.
Băsescu spune acum ceea ce nu poate crede nimeni. Ne mărturiseste mâhnit că Romania e discriminată în pofida eforturilor lui de aderare la UE. Nu l-ar crede nici Udrea, poate doar Boc.
Sunt de acord că e nasol să primim doar vesti proaste, dar dacă stăm să ne gândim, e normal. Cred că românii știu mai bine că e adevarat tot ce se spune despre noi. Oare nu e normal ca în plină criză să fie luat în calcul orice detaliu ?
Faptele sunt cele care ne incriminează. Oare cât timp vom crede că nu se vede nimic în afară? Chiar credem că UE nu vede decât ce dam noi pe post ?
Faptul că Nicolas Sarkozy refuză fățiș nu numai discuțiile ci și compania lui Băsescu nu e în măsură să ne dumirească ? Episodul de la Summit-ul NATO, care l-a avut protagonist pe Băsescu milog, în fața unui Sarkozy care l-a dat literalmente la o parte din drumul său, a fost văzut de toată lumea. Credeți că mai avea nevoie cineva de explicații savante sau de declarații împăciuitoare ? UE nu e o adunătură de tâmpiți care pot fi păcăliți la nesfârșit. Pentru ei Băsescu e un mincinos notoriu.
Pe de altă parte, pentru ca hoțiile să meargă în continuare, guvernanții noștri nu doresc aderarea la UE decât declarativ, din motive electorale. De ce și-ar dori Udrea, Boc sau Băsescu un control mult mai strict din partea UE ???
Probleme au toate membrele UE, dar nu seamănă cu problemele pe care le avem noi, iar tarile membre încearcă să și le rezolve împreună. Primii care sunt scandalizați de situația din România, pentru că despre asta e vorba, suntem noi. În aceste condiții ne asteptăm ca cei din UE sa nu vadă, să nu înțeleagă nimic ?
Sarkozy, Merkel, jurnaliștii, mogulii și mai ales victimele unui sistem corupt, adică poporul român, nu pot avea nicio vină în aceasta chestiune. Realitatea de zi cu zi ne face nedoriți în UE. Românii care muncesc în străinatate sunt o realitate palpabilă. De ce nu emigrează Francezii, Englezii sau Nordicii ? Pentru că la ei e nasol, iar noi trăim bine ???
Când un șef de stat vorbește ca la piața și se comporta ca în getou, când minte de îngheață apele și se contrazice de la o zi la alta, să ne așteptăm să intrâm în UE numai așa, pe cuvântul de onoare al lui Băsescu ???
Pe scurt, puterea de la București, în cazul în care chiar se întâmplă să mai rămânem pe tușă câțiva ani buni, își va freca mâinile bucuroasă că a scăpat de monitorizarea UE și alte chestii dintr-astea. Pe Marinar și pe matelotii lui nu-i interesează decât să-și îndese în buzunare ce se nimerește, iar supravegerea UE le strică toate aranjamentele.

Mersul pe sârmă

În sfârșit, ceea ce era evident a ajuns și oficial la public. PNL și PSD, au început să pună la cale ceea ce reprezintă singura șansă de a-l înlătura pe Băsescu de la putere. Mai exact o alianță cu UDMR.
Normal că asta-i cheia, numai că e dificil de negociat cu UDMR-ul cât e la putere, iar de ieșit iar nu-i bine să iasa prea repede pentru că încă mai e mult până să ieșim din criză ...
Vorba aia, să-i lăsăm să taie ei salariile, că noi oricum o să spunem că nu avem de unde să le mărim. Asta-i ca-ntrun film cu proști.
Nici nu vor să-l dea jos acum pe Marinar, nici nu au soluții viabile, adevărul e că le convine așa prost cum e, că doar nu politicienii au de suferit. Proștii pot sta flămanzi în frig și cu Băsescu de gât, ca și pân-acum.
Opoziția nu înțelege că un popor flămand e mai ușor de mințit, iar Băsescu minte mai tare decât ei. Facem pariu că ne păcălește încă o dată și oricum nu o să i se întîmple nimic nici după ce-l dau jos ? Băsescu nu pleacă decât dacă i se promite imunitate și după ce iese de la putere, restu-i vrăjeală. Cum o să rămână ? Simplu, ca și pân-acum. Dacă i-a mers până acum, de ce nu i-ar merge și de-acum înainte.
PSD se vaietă că nu s-a semnat nimic. Ce să semnezi când UDMR e încă la guvernare ? Ce poți să le promiți UDMR-iștilor ?
PNL susține că știe mai bine decît UDMR cine o să-i fie la șefie, fără să se presupună că poate deranja o asemenea declarație, care e aproape arogantă.
UDMR "stă la cutie" și nu zice nimic, pentru că, vrem-nu vrem, au poziția cea mai avantajoasă pentru a negocia, dar ... mai putem aștepta ...
Din toată tărășenia asta, oare ar fi prima oară când Băsescu ar trage foloasele ? Un exemplu clar sunt moțiunile care au mers direct la coșul de gunoi, de parcă nici n-ar fi fost formulate. Mai sperie pe vreun PDL-ist amenințarea cu moțiunea ? Hai să fim serioși.
Totul e o așteptare fără sfârșit. Aici nu se mai poate vorbi de tactică. E atât de simplu încât ... doar alegătorii nu vor pricepe nimic (ăia care vor mai trăi până la anticipate).
Ce nu remarcă opoziția este traiectul lui Băsescu și modul în care acționează. Cu cât mai aberante au fost declarațiile, cu cât mai sfruntate minciunile, cu cât s-a sărăcit âara asta, cu atât mai ușor i-a fost să-și consolideze poziția. Se clatină ? Mie nu mi se pare. Legile se votează după bunul lor plac, iar opoziția nu poate face nimic. Dacă facem un bilanț iese în favoarea Marinarului. Se comportă exact ca pe "moșia lu' tac-su", Opoziția nu-l mai incomodează, dimpotrivă, parcă-l ajută acolo unde nu știe ce pocinog să mai inventeze.
În concluzie, dacă Opoziția nu-și modifică tactica de până acum, nu putem prevedea nimic bun. E clar că numai ei pot să-l debarce pe Marinar, iar dacă nu o fac, înseamnă că, încă, nu vor.
Să sperăm că ma înșel.

Capra, varza, Tușa Tamara și Prostănacul

După ce și-a dat cu părerea Ion Iliescu, după modelul consacrat de Brucan, toți au început să analizeze cugetările eminenței cenusii. Marian Sultănoiu a asociat argumentația lui Iliescu, cu o adevărată fabulă(„Arogantul, Prostănacul şi Cârlanul”, o fabulă de Ion Iliescu). Din fabula asta lipsește tocmai Ilici, zis și Nea Nelu. El e cel care trebuie să treacă PSD-ul pe malul celălalt salvând și capra și varza. Să vedem cine pe cine-o să manânce și cine trece de criză. Tare mi-e teamă c-or să încingă un ospăț de-al de Vanghelie, pe "malul anticipatelor" și or să-i manânce fripți pe "gânditori", vorba aia și capra și varza (a se citi Ponta, Tușa Tamara, Arogantul, Gogomanul, Prostănacul sau care-or fi liberi).
Experiența lui Iliescu, într-adevăr, îi oferă argumentația coerentă pentru tot ce susține, dar uităm un singur lucru, Marinarul a avut ac de cojocul lor. Paradoxal, "a mințit de-a înghețat apele", a furat de-a rupt (nu numai voturi) și a rămas pe poziție. Ceea ce omitem e că, unde se termină logica începe politica.
Care e rețeta lui Băsescu ? Nu contează. Cert este că ceilalți sunt în criză de inspirație și au cam început să-l copie. Asta-i reproșează Iliescu lui Ponta, "de după perdea". Are dreptate ? Are.
Pe de altă parte, să nu uităm că Petrică Roman a fost matrășit de Ilici, iar Băsescu l-a preluat din volè și l-a dat la coș. A dracului sincronizare (trecuse ceva timp, dar Băse nu l-a mai lăsat să se ridice de jos, l-a călcat în picioare). Stați liniștiți că i-au lăsat afacerile, că tot de-al lor e.
Acum Iliescu e în poziția pe care-o avea Silviu Brucan, adică un fel de țață care-și dă cu părerea și-i oblojește pe schilodiții din politică. Nea Nelu nu e atat de străin de metodele Băsesciene aranjând scena politică ani buni cu Marinarul. Se teme că Ponta a prins "spilul", pentru că știe că e o armă cu două tăișuri, iar Băsescu o mânuiește al dracului de bine. Pentru minciună, ipocrizie, hoție, trădare, canibalism politic, trebuie să fii "șacal bătrân", corect. E deosebit de riscant să lupți cu armele și metodele de pirat ale lui Băsescu. Cam asta spune Ilici, sperând să nu se dea de gol.
Ponta s-a rupt de generația lui Iliescu. Încă nu vrea s-o arate pentru că i-e frică să nu se spargă de tot PSD-ul și-așa rărit de dezertori. Ponta a înțeles că fără Liberali și UDMR nu poate face nimic concret, și asta e singura variantă viabilă. Orice înțelegere cu Băsescu nu are nicio valoare, asta e clar pentru oricine.
Prin urmare Ponta o să ajungă unde-i duce curentul pe toți din Opoziție. La ora acuală nu mai există opțiuni. Cine prinde puterea după ce-i scufundă nava lui Băsescu, va rămâne cel puțin două mandate ceea ce nu e rău deloc. Dacă nu le "iese manevra", atunci să te ții, că rămăne Marinarul până-l mănâncă ai lui și asta va dura o veșnicie. Asta știe și Ponta, iar Iliescu se teme că PSD se va "dizolva" în PNL. Aici Nea Nelu greșește. PNL-iștii și PDSR-iștii "au dat la pace" demult. Fac afaceri împreună de-o bucată de vreme, nu de alta, dar cu PDL-iștii era prea riscant.
Cam asta se poate înțelege la momentul actual. Pănă când se va schimba ceva, o să stea Boc la capătul tunelului, cu lămpașul, pe post de "luminiță".
În rest ... întuneric și frig.

Viitorul, la timpul trecut

Istoria oricărui popor poate fi analizată din mai multe puncte de vedere. Faptul că facem referiri la diverse etape ține de faptul că suntem ființe raționale. Cu toate acestea, fiecare popor, fiecare națiune, fiecare țară se plasează la nivele de dezvoltare diferite, nivele culturale diferite. Atât de diferite încât ne intrebăm, uneori, dacă trăim pe aceeași planetă.
Privind în trecut, de foarte multe ori, ne analizăm greșelile și încercăm să ne imaginăm "ce-ar fi fost dacă ...". Dacă n-ar fi fost Ceaușescu ? Dacă n-ar fi fost Iliescu ? Dacă n-ar fi fost Băsescu ? Cu siguranță ar fi fost alții. Bine, bine, alții, dar cum ar fi arătat România, cum am fi trăit astăzi ? Păi, cam tot așa cum trăim astăzi. De ce ? Pentru că așa gândim, așa votăm, așa ne lăudăm și ne condamnăm "cârmacii". Unde greșim ? Aș vrea să pot răspunde, dar e destul de complicat să raspunzi la o asemenea întrebare. Un lucru e limpede, comitem mereu aceeași greșeală. Ceea ce se "vede cu ochiul liber" este că ne e teamă de schimbare, prin urmare votăm și trăim prost de cam multă vreme.
Băsescu și clica lui sunt incoerenți în tot ce fac. Iliescu și PSD-ul au facut ce-au făcut până poporul nu i-a mai vrut. Ceva nu se schimbă. Trăim din ce în ce mai prost și ne conduc aceiași oameni. Hai să ne amintim că Băsescu a făcut parte din toate guvernările de pâna acum, mai întâi ca Ministru al Trasporturilor apoi a trecut la "cârma țării". Iliescu și-a legiferat mandatele până ne-am săturat și noi și PSD-ul de el. Constantinescu a fost o păpușă de paie, care acum se plânge că a fost "lucrat" de seku'. Mai nou, pentru a "se agăța de putere", politicienii noștri inventează diverse alianțe și partide politice.
Cum de sunt posibile toate astea ? E simplu. Opțiunile noastre electorale se plasează exact în această zonă. Nu suntem capabili să inventăm altceva, alte solutii politice, alte partide, alți guvernanți. Ne mulțumim cu aceeați nomenklaturiști, securiști sau, după caz, cu progeniturile lor sau cu urmașii lor ideologici. Ceea ce mai rău este faptul că nu avem cum ieși din criză cu asemenea opțiuni. Cu "falși intelectuali" ca Funeriu, cu "falși economiști" ca Isărescu, cu "falși miniștri" ca Udrea sau Berceanu nu avem cum să "trăim bine". Toate aceste opțiuni sunt uzate, sunt vechi, sunt experimentate îndeajuns pentru a înțelege că "nu merg", aparțin trecutului.
Ce putem face ? Pentru a face ceva, trebuie să știm ce avem de făcut. Pentru a ști, trebuie să gândim, iar pentru a gândi trebuie să nu ne mai mulțumim să alegem, să nu mai căutăm soluțiile în trecut. Sunt de acord că în comparație cu Băsescu, Iliescu e un mare gânditor, iar Constantinescu e chiar un înger. Problema este că aparțin trecutului și niciunul dintre ei nu a reușit să facă nimic într-adevăr bun pentru țară. Doar au cârpit-o. Întocmai cum își cârpește românul cazanul de țuică, până ajunge un morman de lut.
Nu trebuie să ne spună Iliescu sau Constantinescu de ce e incompetent Băsescu, Udrea sau Boc. Nu trebuie să ne explice Isărescu de ce "ne târâim zilele" și că Leul e o monedă în care trebuie să investim". Atăta lucru putem întelege și singuri. E rău, a fost rău și va fi rău dacă nu schimbăm nimic esențial.
Acum vine Iliescu si ne explică ce avem de făcut, iar poporul încântat ascultă ce ne povățuiește"tătucul".  E clar, cum am mai spus-o, că sună bine, dar e târziu, suntem în 2010. Pentru a ieși din criză, pentru a avea un alt viitor decât cel trăit in ultimii 20 de ani, ar trebui să găsim alte soluții, să ne dorim cu adevărat viitorul. Dacă vom alege ce-am mai ales, ne vom întoarce în trecut, nicidecum nu vom păși în viitor, iar asta e imposibil dacă nu ne-o dorim.
Ca să schimbăm ceva trebuie să vrem. Să vrem să trăim liberi, să vrem să nu fim amenințați, să vrem să muncim pe bani adevărați, să nu ne amenințe nimeni soțiile și copiii, să nu fim nevoiți să plecăm la muncă în străinătate, să avem pensii alocații și case. Nu trebuie să vină nimeni să ne amenințe că ni le ia sau să ni le promită. Putem să le avem pe toate dacă ni le dorim și dacă vom alege oameni curați la cuget, dar pentru asta e nevoie să avem noi cugetul curat.

Picătura de pe fundul paharului

Cu oarece timp în urmă Robert Turcescu încerca să ne explice cât de răuvoitori suntem cei ce nu vedem picătura de pe fundul paharului, paharul la care făcea referire fiind, evident, gol.
Iată că, din când în când, mai avem plăcerea de a vedea cu adevărat, în haosul înconjurător oameni care există, aproape inexplicabil, în societatea contemporană. Probabil că sunt un sentimental incurabil, dar când am ocazia să văd o persoană capabilă și să aud un discurs coerent, mă simt mai liniștit, mai încrezător, simt că nu e totul pierdut.
Ca să nu mă mai învart în jurul cozii, una dintre puținele persoane, din România contemporană, capabile să-mi procure această mulțumire este, fără îndoială, Mona Pivniceru.
Bineînțeles că sunt subiectiv, bineînțeles că mai sunt și alții, dar tot atât de bineînțeles că faptul, de a auzi în direct pe cineva care demontează până la capăt minciunile deșănțate ale președintelui Traian Băsescu, este în măsură de a-mi da speranțe în ceea ce privește viitorul apropiat al țării în care, cu greu, trăim.
Pe vremea "lui Ceaușecu" nu puteam vorbi tot ce aveam chef pentru că eram supravegheați, acum nu putem vorbi pentru că "destabilizăm" situația sau suntem "plătiți" de forțe oculte, eventual de moguli, ori în ultimă instanță pentru că nu "ne duce capul". Deci din motivele enumerate, cât și din încă alte enorm de multe motive, nu avem ocazia să auzim în ficare zi un om ca Mona Pivniceru.
Faptul că am avut plăcerea de a o urmări în emisiunea lui Victor Ciutacu, mi-a confirmat că șleahta de derbedei care s-a instalat vremelnic la guvernare nu este omnipotentă. Da, Mona Pivniceru a explicat pe înțelesul tuturor că putem să ne exprimăm părerea făcându-ne meseria. Da, adevărurile rostite de un judecător sunt valabile pentru noi toți. Este singura modalitate prin care ne putem disocia de actuala putere, singura modalitate de a nu ne mai lasa dominați de frica zilei de mâine. Trebuie să gândim destupat. Dacă fiecare dintre noi vom merge la servici, ne vom uita la televizor, vom citi, mânca, bea sau dormi, cu conștiința faptului că putem vota cum trebuie, că putem scăpa de acești golani care ne conduc pentru încă o bucată de vreme, dacă înțelegem ce ne poate face bine acum când "molima portocalie" aproape că ne-a doborât, atunci înseamnă că nu e totul pierdut.

Datoriile nepoților noștri

Toți discutăm despre datoria externă a României, dar nimeni nu intenționează să măsoare aecastă datorie, care chiar dacă nu vrem să recunoaștem, creste pe zi ce trece. Bogdan Munteanu se întreba retoric, "de unde să restituie 4,5 milioane de irlandezi 85 miliarde, iar 10 milioane de greci - 110 miliarde, cu dobânzile aferente?". Eu mă întreb de unde o să restituie românii cele peste 90 miliarde de euro, când suntem numai 23 de milioane, iar locuri de muncă au aproximativ 2 milioane de români ? În acest punct se găsesc analistii să-și arate știința, explicându-ne că "nu e chiar așa". Dar cum e ? Probabil mai rău. Datoria externă este plătită zilnic de către plătitorii de impozite și taxe. Cuantumul acestora apasă preponderent pe umerii celor care au un loc de muncă, iar acestia sunt mai putin de 2 milioane. Pe "cap de om" revin aproximativ 45000 euro. Știu, vor sări în sus toți "analiștii" să-mi explice că iar "nu e chiar așa". Dar cum e ? Mult mai rău. Sunt eu pesimist ? Să ne amintim, chiar dacă orientarea doctrinară de partid nu ne lasă, că pe vremea "împușcatului" ne-am chinuit vreo 15 ani să restituim 14 miliarde de dolari. Cât de bine ne-a fost ? Minunat, adică aproape că se murea de foame. Soluția ? Pentru a găsi soluția trebuie, mai întâi, să întelegem în ce situație ne aflăm.Vrem sau nu vrem, implacabil, realitatea ne zdrobeste zilnic, confirmând ceea ce analiștii noștri nu sunt în stare să înțeleagă. Aceste datorii marchează definitiv viitorul României, pe termen lung.
Probabil nepoții noștri se vor întreba stupefiați cât de tâmpiți au fost bunicii lor, așa cum ne-am întrebat și noi în urmă cu vreo 20-30 de ani. Guvernanții noi ni i-am ales, iar sclipirile lor de inteligență ne-au adus întotdeauna în poziții deosebit de incomode. Cât timp trebuie să mai treacă pentru a întelege lucruri atât de simple ? Dacă pe vremea lui Brucan timpul se măsura în zeci de ani, de-acum se va măsura în generații. Deci, probabil, nepoții noștri vor rezolva această problemă, de nerezolvat pentru cohortele de incompetenți care ne toacă zilnic agoniseala, cu aerul tâmp al imbecilului perfect.